Testul Babes-Papanicolau
Examenul citologic Babeş-Papanicolau (numit și testul Papanicolau sau test Pap) este o analiză care evaluează starea de sănătate a colului uterin. Testul Papanicolau se face prin analiza la microscop a unei probe de secreții prelevate de la nivelul colului uterin cu ajutorul unei periuțe sau spatule de plastic. Recoltarea este simplă și nedureroasă și se poate efectua în cadrul examenului ginecologic de rutină. Alături de examenul ginecologic, testul Babeş-Papanicolau este o componentă importantă a controlului medical de rutină la femei.
Scopul său principal este evidenţierea unor leziuni precanceroase (numite și displazii cervicale) la femei aparent sănătoase, adică fără simptome. Odată identificate, leziunile precanceroase pot fi tratate, împiedicându-se astfel posibila lor evoluţie spre cancer. Deşi nu este o metodă perfectă, testul Papanicolau este cea mai bună modalitate probată până în prezent de a preveni și depista cancerul de col uterin.
Rezultatele marii majorităţi a examenelor citologice sunt normale (“negative pentru o leziune intraepitelială sau malignă”) dar într-un procent de aproximativ 5% din cazuri, testul va identifica atipii celulare ce vor necesita investigații specifice suplimentare precum testul HPV, colposcopie și eventual biopsie.
Colposcopia
Reprezintă o metodă de examinare a colului uterin care se efectuează cu ajutorul unui microscop special, numit colposcop. Ea este utilă în examinarea mucoasei care acoperă colul pe suprafaţa lui situată în vagin (denumită “exocol”). Spre deosebire de exocol, canalul endocervical se poate vizualiza şi examina colposcopic numai în anumite situaţii, respectiv la persoane la care orificiul cervical extern permite o manevră suplimentară de utilizare a unui specul de endocol (de obicei tinere care au născut pe cale naturală) şi numai în porţiunea iniţială a acestuia.
Un element anatomic important de vizualizat și examinat colposcopic este joncțiunea scuamo-cilindrică ce reprezintă zona de graniță dintre două tipuri de țesuturi de la nivelul colului uterin: epiteliul scuamos și epiteliul glandular. Joncțiunea scuamo-cilindrică reprezintă locul în care debutează procesele precanceroase.
Colposcopia este definită ca “satisfăcătoare” atunci când pune în evidenţă joncţiunea scuamo-cilindrică şi “nesatisfăcătoare” atunci când joncţiunea scuamo-cilindrică este situată în endocol şi nu poate fi examinată. Colposcopia impune simultan cu examinarea colului uterin și evaluarea mucoasei vaginale şi a vulvei.
Când se recomandă examenul colposcopic?
Colposcopia este indicată de medicul ginecolog atunci când examenul citologic Babeş-Papanicolau indică o atipie sau când aspectul colului la examenul ginecologic obişnuit semnalează o problemă care necesită o evaluare mai detaliată.
Tehnica
Examenul colposcopic durează între 10 şi 20 de minute şi nu este nedureros. Iniţial, colposcopia decurge identic cu recoltarea citologiei: colul uterin este pus în evidenţă cu ajutorul unui specul vaginal. Medicul care efectuează colposcopia se poate uita direct în microscop sau pe un monitor care preia imaginea video în mişcare şi în timp real. Imaginea poate fi în cazul videocolposcopiei vizualizată simultan de către medic și pacientă (dacă aceasta dorește). Aspectul colului este vizualizat după badijonarea colului inițial cu ser fiziologic apoi cu o soluţie diluată de acid acetic şi la final cu soluţie Lugol (iodată). In funcție de aspectul colposcopic imaginile pot fi încadrate în trei categorii:
