Conduita în cazul infecției cu HPV este diferită în funcție de tipul tulpinei implicate, de vârsta pacientei, de gradul modificărilor celulare sau de rezultatul markerilor moleculari.

Tratamentul condilomatozei genitale

  • În lipsa tratamentului, condiloamele genitale vizibile pot dispărea spontan în timp scurt, pot rămâne neschimbate sau pot creşte în dimensiuni şi număr.
  • În general, se poate spune că evoluţia condiloamelor genitale este variabilă şi mai greu predictibilă, fapt ce accentuează anxietatea asociată de regulă cu prezenţa infecţiei cu HPV. Totuşi, este important de precizat că după aproximativ un an, condiloamele dispar spontan la marea majoritate a pacientelor.

Puţine persoane sunt însă dispuse să aştepte pasiv ca sistemul imun propriu să rezolve situaţia şi prin urmare se prezintă la medic solicitând tratament.

Scopul tratamentului este îndepărtarea condiloamelor vizibile şi/sau remiterea simptomelor.

Este important de știut faptul că nu există dovezi care să demonstreze superioritatea unui tratament faţă de altul. Tratamentul poate fi medical sau chirurgical și nu există un tratament ideal care să fie eficient pentru toate condiloamele sau pentru toate pacientele.

Orice tip de tratament se asociază cu un anumit grad de discomfort şi cu diferite reacţii locale ale mucoasei şi tegumentului din zona ano-genitală, respectiv senzaţii de arsură, usturime, mici eroziuni, fapt ce obligă la evaluarea permanentă a raportului dintre beneficiile tratamentului şi riscul apariţiei unor complicaţii.

Decizia de alegerea tratamentului depinde de: numărul, mărimea, localizarea şi extensia condiloamelor, eventuale boli asociate sau sarcina care scad imunitatea), efectele adverse posibile, aspectele financiare (costul şi durata tratamentului, numărul de vizite medicale necesare, posibilităţile de tratament accesibile) şi nu în ultimul rând preferinţele pacientei.

Tratamentul medical constă în principal în aplicarea locală pe condiloame a anumitor medicamente care se prezintă sub formă de soluţie sau cremă. Tratamentul se poate efectua la domiciliu de pacienta însăşi sau la cabinet de către medic.

Este incert impactul pe care îndepărtarea condiloamelor îl are asupra transmiterii infecţiei. HPV poate persista un timp în formă latentă în ţesuturile din apropierea condiloamelor tratate, fapt ce explică apariţia unor noi condiloame la un timp după dispariţia celor tratate.
Tratamentul chirurgical se realizează sub anestezie locală și este reprezentat de: electrocauterizare, vaporizare laser, crioterapie, secţionare chirurgicală clasică sau diatermică.

Se recomandă în plus diferite tratamente care susţin imunitatea organismului, iar fumătoarele sunt sfătuite să renunţe la fumat (deoarece nicotina se elimină prin mucusul cervical şi ajută replicarea virală).

Tratamentul leziunilor precanceroase

  • Leziunile cervicale preinvazive netratate pot progresa către cancer de col uterin într-o proporţie substanţială. Tratamentul corect al leziunilor precanceroase previne dezvoltarea cancerului.Tratamentul de elecție pentru leziunile precanceroase este reprezentat de excizia zonei de col uterin afectată (conizaţia chirurgicală, excizia cu ansa diatermică sau cu laser).Intervenţia conservă organele genitale şi funcţiile lor și se efectuează pe cale vaginală. Poate fi efectuată fie cu anestezie locală, fie cu anestezie generală. Histerectomia totală – atunci când este vorba exclusiv de o boală precanceroasă a colului – este excesivă. Aceste intervenții chirurgicale au avantajul că post-operator permit efectuarea unui examen anatomo-patologic al leziunii rezecate. Examenul anatomo-patologic este important deoarece, pe lângă stabilirea gradului de severitate a leziunii precizează și dacă leziunea a fost excizată integral sau doar parțial.

    Pe lângă tehnicile chirurgicale care excizează leziunea cervicală, mai pot fi utilizate și tehnici care distrug leziunile, cum ar fi electrocauterizarea, vaporizarea laser, criocauterizarea. Ele sunt mai simple, mai uşor de efectuat, dar dezavantajul major este acela că avem un diagnostic final anatomo-patologic. Din acest motiv sunt din ce în ce mai rar recomandate și pot fi utilizate în cazul leziunilor mici, accesibile complet prin examen colposcopic și la care biopsia realabilă arată o leziune de grad redus.

     

    Figura 6- Tratamentul leziunilor precancrioase

     

    Monitorizarea după tratament implică o supraveghere atentă cu examen citologic și/ sau testare HPV și eventual colposcopie dacă se impune. Majoritatea leziunilor restante sau recidivante apar în primele 6 luni de la intervenţie.